De cate ori deschid WordPressu, de-atatea ori l`nchid la loc…
Am o pofta de scris incredibila, dar idei zero. Cu asta de obicei deschid backendu blogului gata sa scriu. Apoi ma uit in editor si il inchid la loc, daca nu imi gasesc alte ocupatii, ca verificatul spam-ului in groapa cu comentarii, sau cine stie ce configurari si jmecherii inutile.
Azi in schimb, este exact aceeiasi situatie, si desi este la fel, uite ca nu seamana deloc. Intelepciunea azi e proasta, observ frumusetea uratilor, si mi-e frica de oamenii linistiti. Aberez complet, dar am perfecta dreptate. Recunosti treaba asta, dar gresesti amarnic facand-o. Imi place ceea ce am scris pana aici, dar cred ca voi sterge tot. Totusi am hotarat ca nu mai iau decizii, si desi asa va ramane, imi aduc aminte ca am uitat scopul, si acuma ma gandesc serios sa merg numai pe instincte, gandirea fiind un proces neproductiv. Toate astea nu inseamna nimic, si ceea ce e trist, e ca s-ar putea sa fie cea mai fericita scriere a mea.
M-am hotarat!
Sunt pasionat de standup comedy de cativa ani buni. Nu mai tin minte de cand, dar stiu ca mereu visam sa fac si eu standup. Sambata asta m-au convins niste baieti in Insomnia ca ar trebui sa incerc. Ei au avut curajul sa urce pe scena, dar din pacate publicul romanesc nu stie sa ofere suport debutantilor. Drept urmare, in afara de prietenii lor, nu prea multa lume a participat la show cu un zambet sau niste aplauze de suport.
Baietii au incercat, ceea ce tot respectu! Pacat ca nu s-au foarte pregatit, fapt care nu i-a ajutat de loc. Le multumesc pentru ca au contribuit la mobilizarea mea recenta in aceasta directie, si anume, vreau si eu sa incerc.
Ma voi ocupa de ceva material, ca sa ma asigur ca nu plagiez, si de-acolo, daca prind curaj, urc pe ceva scena. Poate ii fac vre-o data o introducere lui Nicu, de la Comedica :) .

