De cate ori deschid WordPressu, de-atatea ori l`nchid la loc…
ganditorul
Am o pofta de scris incredibila, dar idei zero. Cu asta de obicei deschid backendu blogului gata sa scriu. Apoi ma uit in editor si il inchid la loc, daca nu imi gasesc alte ocupatii, ca verificatul spam-ului in groapa cu comentarii, sau cine stie ce configurari si jmecherii inutile.
Azi in schimb, este exact aceeiasi situatie, si desi este la fel, uite ca nu seamana deloc. Intelepciunea azi e proasta, observ frumusetea uratilor, si mi-e frica de oamenii linistiti. Aberez complet, dar am perfecta dreptate. Recunosti treaba asta, dar gresesti amarnic facand-o. Imi place ceea ce am scris pana aici, dar cred ca voi sterge tot. Totusi am hotarat ca nu mai iau decizii, si desi asa va ramane, imi aduc aminte ca am uitat scopul, si acuma ma gandesc serios sa merg numai pe instincte, gandirea fiind un proces neproductiv. Toate astea nu inseamna nimic, si ceea ce e trist, e ca s-ar putea sa fie cea mai fericita scriere a mea.
Şi proşti merită sărbătoare-a lor
Analfabetar
Mam gândit că merită şi proşti atenţie din când ân când. Multă lume nu consideră proşti aliteraţi. Am decât jenă pentru aliteraţi. Âncerc sa âi ignor ân general, dar nu âi agreiez. Fraieri consideră că gramatica este lipsită de importanţă, dar complecta sa ignorare are repercursiuni. Poti de exemplu ca sa pierzi un servici şi sânt convins că nu ţiar place. Majoritatea alfabetarilor sânt mulţumiţi de ei, şi consideră că nu am dreptul ca s-ă mă râd, mai ales că nici ieu nu sânt fără de greşială. Probabil voi plăti un preţ prea scump, pentru cât ridiculizez pă fraeri, da eu o să continui.
Acestea find spuse, eu sper ântro sărbătoarea proştilor, verbali sau faptici, mai ales că momenta nu se există aşa ceva. Odată pe an nar strica să se bucure şi ei.
Daca nu vrei să fi fraer, şi vrei s-ă şti s-ă scri, fă o vizită aici, şi ia aminte.